Treptele vietii

Din lut şi scrum am renăscut, însă acum mi-e sete,

Aş vrea să mă revărs într-ale apei plete,

Să urc cu dor un drum cu şapte trepte,

Ce mi-l sădeşte apa-n gând dorind să mă răsfeţe.

Urc prima treaptă, primul pas , cu toată veselia

Ridic un ochi, îl pun pe cer şi scriu COPILĂRIA.

Cu celălalt urc tot mai sus, pe treaptă, cu decenţă

E mult mister, îmi place aici, salut ADOLESCENŢĂ!

A treia treaptă mă aşteaptă, îi simt intensitatea,

Fii drept, îmi spune acum treapta, eu sunt MATURITATEA.

Bătrân de sunt, eu tot mai urc o treaptă, şi încă una,

Cu un picior pe treapta cinci, ating ÎNŢELEPCIUNEA.

Mai am doar două de urcat şi beau din APA VIEŢII,

Regrete n-am şi am să urc, ţinându-mă de zidul tinereţii.

Un zid de flori, mult verde-am pus, iubire şi speranţă,

Din lut şi scrum am renăscut, mă reîntorc la VIAŢĂ.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s