:)

 Ti-am simţit zâmbetele, ţi-am simţit respiraţia pe umărul meu, ţi-am simţit mii de priviri, părul zburlit de dimineaţă, tristeţea, lacrimile de care nu spui nimănui, ţi-am simţit lipsa şi prezenţa în mine. Am simţit de fiecare dată când ţi se atingeau pleoapele, fiecare fum care îl trăgeai încet în piept, în timp ce te încruntai, de fiecare dată când ai obosit, de fiecare dată când te-ai săturat, când te-ai ridicat din pat dimineaţa şi ţi-ai spus că poţi să o faci şi pe asta, am simţit mereu când ai căzut şi când te-ai ridicat. Am simţit când plecai mai departe de mine şi te rupeai uşor cu o privire dureros de caldă, căci tu nu te-ai uitat niciodată cu indiferenţă la mine. Am simţit când îţi lipseam, când ţi se făcea dor, când m-ai iubit, şi ştiu că m-ai iubit în tot timpul ăsta, ştiu că mă iubeşti şi acum, simt, te simt.
N-ai ştiut, nu?…n-ai ştiut că undeva, zâmbeam cu fiecare zâmbet de-al tau, şi mi se rupea inima cu fiecare secundă în care îţi lăsai capul în jos şi nu mai aveai nimic de spus.
Ştii de ce pe tine te-a durut mai puţin decât pe mine? Timpul tău s-a măsurat uneori în mine, iar eu nu am plecat niciunde. Timpul meu s-a măsurat în noi – noi nu am mai avut timp.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s