câinele meu era tânăr

era tânăr câinele meu
atât de tânăr şi alb
cum alerga în iarba înaltă
ca un zeu care nu ştie
nimic despre moarte
şi abia ne cunoşteam atunci
tu eu şi câinele
alergând în iarbă
sau pe un drum pe care
el câinele nu-l ştia
era tânăr
eu eram bucuros

de zilele calde şi eram
stăpânul unui câine tânăr
apoi am fost
stăpânul unui câine matur
care învăţase drumurile
un câine alb mare
ştia acum aproape totul
pe dinafară
ştiam acum aproape totul
pe dinafară
de multă vreme mă cunoşti
ştii după cum respir
dacă sunt trist sau bolnav
şi câinele meu
mare şi alb
e încă tânăr
dar nu mai este
atât de vioi când aleargă
timpul a fost lung
acum ne cunoaştem
şi câinele meu alb
e atât de bătrân

încât putem spune
“e încă tânăr

 

 

Horia Gârbea

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s