ai scris si m-ai descris perfect in fragmentul acesta

Vorbeşte cu o lejeritate care mă cutremură.

 

La început am crezut că îmi testează limitele, că vrea să vadă dacă merit să o iubesc, dar apoi mi-am zis că îi face plăcere, iar în cele din urmă am încetat a mă mai întreba… Unii oameni trebuie iubiţi şi atât, iar eu pe ea o iubesc. O iubesc pentru îndrăzneala de a fi cine este, pentru autenticitatea ei, pentru că nu trăieşte să se ridice la înălţimea aşteptărilor celorlalţi şi nu cauta să mă mulţumească nici măcar pe mine, pentru că e caldă şi inocentă şi frumoasă… dar îi iubesc la fel de mult cruzimea şi egoismul, distructivitatea demonică, o iubesc ştiind că m-ar putea zdrobi oricând fără să clipească, iar asta i-ar face plăcere. Am întrebat-o într-o zi “De ce?” şi s-a uitat prin mine. S-a întors cu spatele de parcă n-aş fi fost acolo şi îndreptându-se spre lumina zilei a rămas sprijinită cu fruntea de fereastră pentru o eternitate….. Abia acum mi-am primit răspunsul, fără să îl aştept, fără ca măcar să mai ţin minte că l-aş fi cerut vreodată. “Ştii, eu nu am încredere în nimeni, nici măcar în mine. De fapt, cum aş putea să cred în cineva, dacă nu cred în mine? Şi tocmai pentru că mă cunosc atât de bine pe mine, nu am încredere în nimeni

http://journalulevei.wordpress.com/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s