Dragostea pe care ţi-o purtam cândva acum nu îţi mai aparţine pe deplin. Mă simt legată de doua suflete şi totuşi mereu mă întorc doar la al tău. Primul e atât de gingaş, încât mi-ar fi imposibil să-l ating, de teama de a nu-l răni. Al doilea îmi oferă căldura de care am nevoie, dar simt că nu e suficient. Îmi doresc mai mult de atât. Te vreau pe tine. Tu, cel dintai suflet şi totuşi singur
ul care contează pentru mine.
Timpul trece cu fiecare gând ce îmi tulbură mintea. Mă simt atât de vinovată, dar nu pot renunţa la tine. Îmi imaginez uneori privirea ta caldă, care mă linişteşte. Doar ea îmi poate potoli setea de iubire şi libertate.
Simt cum inima mi se stinge încet, ca o flacără în blânda adiere a vântului. Mă privesc în oglindă. Disperarea nu se citeşte pe chipul meu. Sunt împăcată; sunt fericită pentru că în fiecare vis te voi putea întâlni din nou.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s